Cati dintre noi ne-am intrebat atunci cand cumparam aur, cat de multe stim despre el? Sunt putini oameni care au fost interesati de modul in care era obtinut in trecut aurul.
Se pare ca majoritatea oamenilor vad aurul doar pentru valoarea sa si stralucirea lui le ia ochii de la istoria sa interesanta si de la modul interesant in care oamenii au obtinut de mii de ani acest material atat de pretios.
Exista metode vechi, insa actuale inca prin care aurul era extras. Vom incepe sa va prezentam aceste metode cu cea mai simpla dintre ele. Cea mai la indemana astfel de metoda pentru o persoana care lucra singura si pe cont propriu, era sa spele zi de zi foarte multe portii de apa amestecata cu pietris si nisip aurifer pe care le scotea din rau.
Un vas de lemn simplu, denumit saitroc in Apuseni, ori din metal, ajuta la aceasta munca mecanica si repetitiva, a carei eficienta depindea foarte mult nu de cat de harnic era minerul ci de cat aur continea respectivul nisip de rau si in general totul tinea cel mai mult de noroc.
Aceasta a fost una din metodele preferate ale minerilor care calatoreau spre California in timpul celebrei goane dupa aur care a avut loc undeva la jumatatea secolului XIX. Minerii acestia au fost numiti ulterior forty niners pentru ca anul 1849 a fost un an de varf in goana dupa aur din aceasta zona.
Chiar si in prezent, metoda aceasta straveche, care are avantajul simplitatii se practica inca pe o scara mica in unele state precum Brazilia, Madagascar si Ghana, iar singura schimbare este ca vasul de lemn sau vasul din metal se inlocuieste cu un vas de plastic. In tarile pe care le-am mentionat oamenii fac aceste lucruri de nevoie cu scopul de a obtine un venit care sa ii ajute sa traiasca.
In tarile dezvoltate, strangerea aurului prin metoda aceasta are loc strict ca si hobby si este o activitate pe care o practica un numar destul de mic de oameni care in concedii sau la sfarsit de saptamana si in zilele lor libere, stau in apa de rau si spala la nesfarsit castroane de apa, cu speranta ca vor descoperi in final o pepita de aur foarte mare pe care orice cautator de aur o viseaza.
Nivelul superior al metodei acesteia era reprezentate de folosirea unor jgheaburi mari in locul vaselor, sau a unor rampe. Prin acestea trecea apa care se amesteca si cu nisip aurifer, iar aurul se depunea pe fundul jgheabului si era ulterior adunat cu grija. Aceste unelte erau de multe ori captusite si cu tesaturi confectionate din lana cu scopul de a retine mai bine aurul si alte ori aveau facute pe fund si niste santuri care trebuiau sa retina particulele de metal.
Mineritul hidraulic era o metoda care a fost prima data aplicata de minerii din California din secolul XIX. Apa era canalizata prin tevi din ce in ce mai inguste si presiunea crestea mereu obtinandu-se tunuri de apa cu ajutorul carora era spulberat efectiv solul aluvionar care era bogat in aur.
