In cazul in care din diverse motive aveti nevoie de transport decedati, Funerarenicolas va sta la dispozitie cu servicii de top. Este un fapt cunoscut acela ca tot ce are legatura cu inmormantarile si cu zona spirituala in general are legatura si cu biserica, sau cu religia daca nu se poate discuta despre biserica in sensul larg cunoscut de noi toti.
Acest lucru se intampla si la stramosii nostri Dacii despre care vom discuta in articolul de azi. Avand in vedere ca stim foarte multe si invatam despre alte popoare antice mai mult decat despre cel din care ne tragem consideram necesar sa vorbim despre aristocratia religioasa a dacilor si despre viata lor religioasa care este absolut fascinanta. La fel de fascinante sunt si ritualurile lor de inmormantare insa acest subiect va fi tratat intr-un articol ulterior.
Izvoarele istorice ne aduc informatii despre modul in care preotii duceau o viata aproape monahala, acestia traind in locuri izolate (pesteri, varfuri de munti, paduri) si despre faptul ca se hraneau doar vegetarian. Marele preot rezida dupa spusele lui Strabon (VII, 3, 5) intr-o pestera pe muntele Kogaionon.
Localizarea muntelui sfant al dacilor a reprezentat pentru o parte a istoriografiei o adevarata Troia. Cei mai de seama cercetatori ai civilizatiei geto-dace plasau acest munte si pestera aferenta in preajma incintei sacre de la sarmizegetusa. Discutiile asupra acestu subiect au fost numeroase muntele sfant fiind plasat in tot arealul muntilor Sureanu.
In perioada cuprinsa intre secolul I a. Chr si secolul II p. Chr. izvoarele istorice ne mentioneaza existenta a doi mari preoti: Deceneu si Comosicus.
Personalitatea lui Deceneu este, intr-adevar, una de exceptie. El a stiut sa modeleze, potrivit conceptiei sale, mule dintre palierele societatii dacice. Anumiti istorici considera ca Deceneu a intreprins o reforma radicala a vietii spirituale geto-dace. Deceneu a revigorat spiritualitatea geto-dacilor, inlaturand cultul bahic sau dyonisiac asociat cu cultura vitei de vie si cu orgiile.
El este cel dintai care s-a opus viguros patrunderii in Dacia a cultelor straine, vatamatoare pentru sanatatea spirituala si corporala a geto-dacilor. De aceea nu este intamplator si fara rezonante religioase profunde faptul ca el a determinat autoritatea regala sa distruga vita de vie—planta sacra a lui Dyonisos—si ca toata preotimea dacica l-a sprijinit in acest act extraordinar.
Tot Iordanes este cel care ne descrie modul in care marele preot si-a castigat popularitatea si increderea oamenilor din toate categoriile sociale geto-dace. Acesta (Deceneu), vazand ca spiritele getilor i se supun in toate si ca sunt inzestrati, din fire, i-a invatat aproape toata filosofia; Deceneu era maestru neintrecut in aceasta privinta.
Din toate aceste surse si din cercetarile care se desfasoara chiar si in prezent putem deduce ca dacii duceau o viata in stransa legatura cu religia si puneau mare pret pe tot ceea ce ii invatau marii lor preoti. Acelasi lucru se aplica si in ritualurile lor funerare si in obiceiurile pe care le aveau in ceea ce priveste onorarea decedatilor si trecerea lor catre lumea de dincolo. Fiecare gest si fiecare actiune era controlata de marii preoti care stiau exact ce anume ar fi putut sa ii multumeasca pe zei.
